Ce dor nebun!

ce dor nebun.

tu știi cum dor cheagurile de sânge amestecate cu nisipurile deșertului?

inima e un deșert în care singura modalitate prin care vei reuși să-ți adapi setea timpului e să-ți verși lacrimile.

să plângi trecutul ăla rupt din tine fără niciun preaviz și să încerci să-l lipsești pe rănile pe care ți le-a înjunghiat mai mult intracutan

dacă te-ar dezbrăca acum cineva de hainele pe care le porți

n-ar vedea nicio urmă. unde îți ții rănile ar întreba toți?

ce să vă răspund? dacă aș spune că timpul e criminal și m-a înjunghiat de atâtea ori în locurile de unde i s-au desprins secundele

m-ați crede?

m-am uitat la ceas acolo unde s-a oprit ora și-am început să hrănesc timpul crezând că-i voi premedita orice masacru dar mi s-au adâncit mai tare cicatricile și inima mi s-a vitrificat

ce dor nebun când devii victima celui mai mare criminal și știi că toți dar absolut toți din jurul tău sunt părtașii aceleiași crime

dar nu faceți nimic și ați încetat din a mai condamna timpul

ați devenit marionete în mâinile lui

e doar un păpușar vă poartă în mâini și niciunul dintre noi și niciunul dintre voi nu vede rănile altuia

ci doar pe ale lui pe care în zadar încearcă să le bandajeze

cheagurile de sânge și toate rămășițele dorurilor nu se tratează și nu dispar decât cu sărutul celuilalt pe trupul tău

altfel degeaba încercam să vedem rănile altora și inutil le ascundem pe ale noastre.



75039a9e1d7edca5e3f3ce3c66ccbb44.jpg
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.