Categorie: Relația cu mine

Pâine cu ou și lapte
Amintiri

Suntem plini de senzații, mirosuri și amintiri din copilărie: pâine cu ou și lapte

Suntem atât de legați de mirosuri, de simțuri, de senzații. O singură mireasmă ne poate duce într-un loc din noi înșine nebănuit, necunoscut, un loc pe care nu l-am scos niciodată la suprafață sau poate că l-am eliberat în prinsoarea amintirii. E suficient un miros și se declanșează ceva ce ne poartă în timp, într-un timp obscur, un trecut îndepărtat sau cât de cât apropiat, revin apoi locuri, ființe, peisaje, momente, în funcție de ceea

Citește mai mult »
Teoria atașamentului: păturica
Amintiri

Teoria atașamentului: ne atașăm timpuriu și renunțăm greu

Mi s-a povestit că aveam 1 an și 8 luni când am văzut un avion deasupra mării, avionul acela pe care îl zărim cu toții pe litoralul românesc și care poartă mereu în zbor un anunț publicitar. L-am privit atentă, apoi, pe neașteptate, am luat-o la goană. Am fugit după el, strigând contrariată, probabil speriată: „Pătu(r)ica mea! Pătu(r)ica mea!”. Era vorba de o pătură mică, cu pătrate imprimate pe ea, în nuanțe de albastru, un

Citește mai mult »
SuperBlog 2020
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Particip la SuperBlog 2020!

Recunosc, îmi era dor de competiții. De emoțiile de dinainte, de emoțiile din timpul competiției, de dorul de după, de elanul pe care îl capeți, de încrederea ce se naște în tine, de fervoarea de a scrie cât mai mult, cât mai bine. Până acum, n-am participat niciodată la un concurs destinat blogurilor, e prima dată, dar port în mine dorința, plăcerea și fericirea provocate de competițiile la care am participat pe parcursul anilor, acelea

Citește mai mult »
Tratat de arheologie: Lăsăm mereu bucăți din noi în locurile din care plecăm
Amintiri

Tratat de arheologie: Lăsăm mereu bucăți din noi în locurile din care plecăm

Întotdeauna în locurile din care plecăm o să rămână bucăți din noi. Fie că acolo săpăm adânc și descoperim ziduri înalte, pe care credem că n-o să reușim să le escaladăm, fie că se nasc iubiri, doruri, visuri și toate lucrurile care pot fi zămislite dintr-un om sau din mai mulți oameni. Sigur, și dureri. Și deznădejdi. Și lacrimi. De fapt, acolo, în locurile acelea, se petrece întotdeauna viața. Viața noastră, cu tot ce avem

Citește mai mult »
Copil din mine
Copii și copilărie

Știu atât de bine, copil din mine, că tu încă…

Știu, copil din mine, că încă ți-e frică de întuneric. Știu că ochii tăi au păstrat înăuntrul tău o rugă pe care o rostești de fiecare dată când clipești și îi ții deschiși, cea de a nu fi părăsită, fiindcă ai aflat deja de prea multe ori ce înseamnă asta. Șii ce înseamnă să fii abandonată, știi ce înseamnă să cauți cu sete, cu foame, cu dor, cu durere de afecțiune prezența cuiva din apropierea

Citește mai mult »
Aș vrea să-ți fie dor de tine
Gânduri

De ziua dorului, aș vrea să-ți fie dor de tine

Aș vrea ca, înainte să-ți fie dor de munte, de mare, de lume, de oameni, de ochii primului iubit, de mâinile primei fete pe care ai iubit-o, de ploaie, de soare, de nori, de viață, de cei care nu mai există în lumea noastră, să-ți fie dor și de tine. Să-ți fie dor de felul în care zâmbeai cândva. Sincer, fără opreliști. Poate că erai copil și încă nu aveai habar că rareori te poți

Citește mai mult »
Rana de abandon
Copii și copilărie

Un exercițiu pentru când te simți abandonat, părăsit

Aș vrea să scriu mai multe despre rana de abandon, pentru că e o rană pe care o am în mine, e o rană care mă copleșește adeseori, care mă determină să fiu tristă, care există înăuntrul meu încă de când eram foarte mică. Mă simt deseori abandonată – copilul abandonat din mine, iar această rană se reflectă în foarte multe aspecte din comportamentul meu, din alegerile, din faptele, din trăirile mele. Și cum încă

Citește mai mult »
Nu am încredere în mine!
Copii și copilărie

Nu am încredere în mine! (cauze, cum se manifestă) (1)

Nu am încredere în mine. Nu voi reuși niciodată să fac asta. Eu nu sunt suficient de bun(ă). Nu sunt de ajuns. Nu merit nimic. Nu merit să fiu iubit(ă), apreciat(ă). Sunt urât(ă). Sunt prea gras(ă). Sunt prea slab(ă). Nu mă pricep la nimic. Nu voi intra la facultate. Nu voi obține acel job. Eu nu cânt/dansez/scriu/pictez ca alții. Nu iau niciodată note bune. Nu sunt deștept/deșteaptă. Vă sună cunoscut măcar un enunț de mai

Citește mai mult »
frica de intuneric netratata in copilarie
Copii și copilărie

Frica de întuneric, netrată în copilărie, rămâne în tine

Pe măsură ce trece vremea, realizez că o mare parte din ceea ce reprezint astăzi e un puzzle compus din o sumedenie de piese din copilărie, mai mari sau mai mici, care uneori se potrivesc perfect felului în care sunt astăzi, dar altele sunt prinse acolo forțat și nu se mai pot dezlipi. Iar în ultimele zile mi s-a întâmplat să mă confrunt cu una dintre fricile pe care le aveam și în copilărie: frica

Citește mai mult »
cumfacfataacesteiperioade
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Presiune, abuz, traumă – cum se accentuează ele în această perioadă

Observ că, din păcate, în această perioadă și-așa suficient de grea, se poate pune presiune asupra noastră și fără să urmărim zilnic știrile și cifrele care să ne arate cazurile de îmbolnăviri și decese. Mie, timpul acesta pe care îl trăim mi se pare pe cât de dificil și de incert, pe atât de bun și de (într-o oarecare măsură) liniștitor. Deși mă gândesc cu groază că în perioada asta există și multă agresiune: agresiune

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.