Facebook
Instagram

Categorie: Relația cu mine
Amintiri

Ce-ar fi să nu uiți niciodată să…

Reading Time: 3 minutes Să-ți răsune în timpane sufletul de viu ce este. Să-ți fie acoperite urechile cu cele mai frumoase melodii ale lumii și să ți se cânte viața în frecvențe consonante de bucurie. Să te strecori într-o plapumă netedă și să-ți sorbi cafeaua fierbinte în timp ce în minte ți se preling cuvintele cărții pe care tocmai o citești. Să trezești în miez de zi visurile tale și nu ale altcuiva. Să ți le îndopi cu membrane

Citește mai mult »
21 ianuarie 2021 Niciun comentariu
Amintiri

Scriu cu degetele înmuiate în trăire și în taste, dar, uneori, mi se face dor de stilou

Reading Time: 4 minutes De când cu facultatea online, dar și cu tehnologia, în general, foile au uitat ce înseamnă atingerea stiloului. Scrisul mi-e prezent oriunde, adică scriu des, dar din ce în ce mai rar pe hârtie sau cu stiloul. La facultate încă scriu pe foi sau pe caiete, dar o fac cu pixul, repede, pentru că nu am niciodată timp să-mi pictez rândurile cu cerneală, să am grijă să fie aspectuoase, mâna trebuie să fugă și rândurile

Citește mai mult »
8 ianuarie 2021 Niciun comentariu
Amintiri

Crezul pentru 2021

Reading Time: 5 minutes Și pentru că e 2021, iar 2020 a devenit, pentru noi toți, doar o amintire, iată crezul meu pentru acest an: Să mă plimb mai mult. Cu toți pașii și cu tălpile atingându-mi pământ necunoscut și mișcător, care îmi zguduie corpul fără preaviz și nu mă afundă dedesubtul lui, ci mă face să plutesc în reveria întâlnirii cu necunoscutul. Să mă plimb printre inimi și să cunosc lumile din sufletul cuvintelor. Să ating globul pământesc

Citește mai mult »
3 ianuarie 2021 Niciun comentariu
Amintiri

Bunicul e cărunt și simt că mi-e dor de el, chiar dacă ne despart câțiva pași…

Reading Time: 2 minutes Mă simt ca un copil care își ia în pat jucăriile preferate și încearcă să adoarmă, dar e trist și speriat. Am în pat o pernă din copilărie și îngerașul meu care, de mai bine de 13 ani, dacă îl apeși, încă spune „Tatăl nostru”. E aici o parte din mobila din sufrageria apartamentului în care m-am născut și am copilărit până la 8 ani. Sunt în vitrină bibelourile bunicii, cănile, paharele, inclusiv patul pe

Citește mai mult »
15 noiembrie 2020 Niciun comentariu
Pâine cu ou și lapte
Amintiri

Suntem plini de senzații, mirosuri și amintiri din copilărie: pâine cu ou și lapte

Reading Time: 2 minutes Suntem atât de legați de mirosuri, de simțuri, de senzații. O singură mireasmă ne poate duce într-un loc din noi înșine nebănuit, necunoscut, un loc pe care nu l-am scos niciodată la suprafață sau poate că l-am eliberat în prinsoarea amintirii. E suficient un miros și se declanșează ceva ce ne poartă în timp, într-un timp obscur, un trecut îndepărtat sau cât de cât apropiat, revin apoi locuri, ființe, peisaje, momente, în funcție de ceea

Citește mai mult »
4 octombrie 2020 Niciun comentariu
Teoria atașamentului: păturica
Relația cu mine

Teoria atașamentului: ne atașăm timpuriu și renunțăm greu

Reading Time: 5 minutes Mi s-a povestit că aveam 1 an și 8 luni când am văzut un avion deasupra mării, avionul acela pe care îl zărim cu toții pe litoralul românesc și care poartă mereu în zbor un anunț publicitar. L-am privit atentă, apoi, pe neașteptate, am luat-o la goană. Am fugit după el, strigând contrariată, probabil speriată: „Pătu(r)ica mea! Pătu(r)ica mea!”. Era vorba de o pătură mică, cu pătrate imprimate pe ea, în nuanțe de albastru, un

Citește mai mult »
11 septembrie 2020 Niciun comentariu
SuperBlog 2020
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Particip la SuperBlog 2020!

Reading Time: 2 minutes Recunosc, îmi era dor de competiții. De emoțiile de dinainte, de emoțiile din timpul competiției, de dorul de după, de elanul pe care îl capeți, de încrederea ce se naște în tine, de fervoarea de a scrie cât mai mult, cât mai bine. Până acum, n-am participat niciodată la un concurs destinat blogurilor, e prima dată, dar port în mine dorința, plăcerea și fericirea provocate de competițiile la care am participat pe parcursul anilor, acelea

Citește mai mult »
5 septembrie 2020 Niciun comentariu
Tratat de arheologie: Lăsăm mereu bucăți din noi în locurile din care plecăm
Relația cu mine

Tratat de arheologie: Lăsăm mereu bucăți din noi în locurile din care plecăm

Reading Time: 5 minutes Întotdeauna în locurile din care plecăm o să rămână bucăți din noi. Fie că acolo săpăm adânc și descoperim ziduri înalte, pe care credem că n-o să reușim să le escaladăm, fie că se nasc iubiri, doruri, visuri și toate lucrurile care pot fi zămislite dintr-un om sau din mai mulți oameni. Sigur, și dureri. Și deznădejdi. Și lacrimi. De fapt, acolo, în locurile acelea, se petrece întotdeauna viața. Viața noastră, cu tot ce avem

Citește mai mult »
2 iulie 2020 6 comentarii
Copil din mine
Relația cu mine

Știu atât de bine, copil din mine, că tu încă…

Reading Time: 5 minutes Știu, copil din mine, că încă ți-e frică de întuneric. Știu că ochii tăi au păstrat înăuntrul tău o rugă pe care o rostești de fiecare dată când clipești și îi ții deschiși, cea de a nu fi părăsită, fiindcă ai aflat deja de prea multe ori ce înseamnă asta. Șii ce înseamnă să fii abandonată, știi ce înseamnă să cauți cu sete, cu foame, cu dor, cu durere de afecțiune prezența cuiva din apropierea

Citește mai mult »
1 iunie 2020 4 comentarii
Aș vrea să-ți fie dor de tine
Relația cu mine

De ziua dorului, aș vrea să-ți fie dor de tine

Reading Time: 4 minutes Aș vrea ca, înainte să-ți fie dor de munte, de mare, de lume, de oameni, de ochii primului iubit, de mâinile primei fete pe care ai iubit-o, de ploaie, de soare, de nori, de viață, de cei care nu mai există în lumea noastră, să-ți fie dor și de tine. Să-ți fie dor de felul în care zâmbeai cândva. Sincer, fără opreliști. Poate că erai copil și încă nu aveai habar că rareori te poți

Citește mai mult »
13 mai 2020 8 comentarii
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.

Am Înțeles