Categorie: Relația cu mine

Amintiri

Astăzi n-am mai purtat geaca roșie

Astăzi n-am mai purtat geaca roșie și nu din motive de scepticism, ba chiar zic uneori că roșul aduce noroc, deși nu cred mereu în lucrurile astea. Adevărul e, de fapt, că eu cred în ele atunci când îmi doresc să se împlinească ceva, cred în ele în momentele în care am nevoie să o fac, pentru că de multe ori simt că trebuie să cred în ceva, oricât de infinitezimal ar fi, ca nu

Citește mai mult »
jurnal
Amintiri

10 mai 2021: niciodată n-am scris o filă de jurnal pe blog. A venit timpul.

Ies din bloc, dar încă de dinainte, de când mă aflam în lift și eram încă la etajul șapte, mă gândisem că n-ar fi trebuit să îmi mai iau geaca roșie pe mine, e destul de groasă și nu e cea mai comodă, mai ales că Google Weather mă anunțase deja că afară e cald, că sunt peste 20 de grade. Nu știu cum se face, dar de când am plecat de acasă la facultate

Citește mai mult »
finalul unei cărți poate avea altă poveste
Amintiri

La finalul unei cărți nu te așteaptă întotdeauna deznodământul. De acolo se poate începe o altă poveste.

Acum câteva săptămâni am avut de citit Ciuleandra, de Liviu Rebreanu, pentru cursul de literatură de la facultate. N-a fost primul meu contact cu această carte, pentru că am mai citit-o o dată în clasa a zecea. Nu mai rețineam foarte multe detalii, deși știam, în mare, ce se petrece acolo și, atât prima dată, cât și a doua oară, mi-a plăcut foarte mult. Am așteptat cu emoție finalul, dar nu dintr-același motiv ca de

Citește mai mult »
blogul meu
Amintiri

1 an de când blogul a devenit viu dedesubtul cuvintelor mele

Blogul acesta a existat cândva doar în imaginația mea, într-un vis pe care îl trăiam în gând, încet, temător, așa cum îmi trăiesc aproape toate visurile. A existat într-o amintire despre ce avea să fie, într-o amintire viitoare pe care mi-o proiectam în vârful inimii și așteptam timpul în care va lua o formă, i se va contura un trup, îi va bate și lui o inimă. Și s-a întâmplat asta fix acum un an,

Citește mai mult »
Amintiri

Ce-ar fi să nu uiți niciodată să…

Să-ți răsune în timpane sufletul de viu ce este. Să-ți fie acoperite urechile cu cele mai frumoase melodii ale lumii și să ți se cânte viața în frecvențe consonante de bucurie. Să te strecori într-o plapumă netedă și să-ți sorbi cafeaua fierbinte în timp ce în minte ți se preling cuvintele cărții pe care tocmai o citești. Să trezești în miez de zi visurile tale și nu ale altcuiva. Să ți le îndopi cu membrane

Citește mai mult »
Amintiri

Scriu cu degetele înmuiate în trăire și în taste, dar, uneori, mi se face dor de stilou

De când cu facultatea online, dar și cu tehnologia, în general, foile au uitat ce înseamnă atingerea stiloului. Scrisul mi-e prezent oriunde, adică scriu des, dar din ce în ce mai rar pe hârtie sau cu stiloul. La facultate încă scriu pe foi sau pe caiete, dar o fac cu pixul, repede, pentru că nu am niciodată timp să-mi pictez rândurile cu cerneală, să am grijă să fie aspectuoase, mâna trebuie să fugă și rândurile

Citește mai mult »
Amintiri

Crezul pentru 2021

Și pentru că e 2021, iar 2020 a devenit, pentru noi toți, doar o amintire, iată crezul meu pentru acest an: Să mă plimb mai mult. Cu toți pașii și cu tălpile atingându-mi pământ necunoscut și mișcător, care îmi zguduie corpul fără preaviz și nu mă afundă dedesubtul lui, ci mă face să plutesc în reveria întâlnirii cu necunoscutul. Să mă plimb printre inimi și să cunosc lumile din sufletul cuvintelor. Să ating globul pământesc

Citește mai mult »
Amintiri

Bunicul e cărunt și simt că mi-e dor de el, chiar dacă ne despart câțiva pași…

Mă simt ca un copil care își ia în pat jucăriile preferate și încearcă să adoarmă, dar e trist și speriat. Am în pat o pernă din copilărie și îngerașul meu care, de mai bine de 13 ani, dacă îl apeși, încă spune „Tatăl nostru”. E aici o parte din mobila din sufrageria apartamentului în care m-am născut și am copilărit până la 8 ani. Sunt în vitrină bibelourile bunicii, cănile, paharele, inclusiv patul pe

Citește mai mult »
Pâine cu ou și lapte
Amintiri

Suntem plini de senzații, mirosuri și amintiri din copilărie: pâine cu ou și lapte

Suntem atât de legați de mirosuri, de simțuri, de senzații. O singură mireasmă ne poate duce într-un loc din noi înșine nebănuit, necunoscut, un loc pe care nu l-am scos niciodată la suprafață sau poate că l-am eliberat în prinsoarea amintirii. E suficient un miros și se declanșează ceva ce ne poartă în timp, într-un timp obscur, un trecut îndepărtat sau cât de cât apropiat, revin apoi locuri, ființe, peisaje, momente, în funcție de ceea

Citește mai mult »
Teoria atașamentului: păturica
Relația cu mine

Teoria atașamentului: ne atașăm timpuriu și renunțăm greu

Mi s-a povestit că aveam 1 an și 8 luni când am văzut un avion deasupra mării, avionul acela pe care îl zărim cu toții pe litoralul românesc și care poartă mereu în zbor un anunț publicitar. L-am privit atentă, apoi, pe neașteptate, am luat-o la goană. Am fugit după el, strigând contrariată, probabil speriată: „Pătu(r)ica mea! Pătu(r)ica mea!”. Era vorba de o pătură mică, cu pătrate imprimate pe ea, în nuanțe de albastru, un

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.