Categorie: Poezie

Scriitor
Copii și copilărie

Rememorare de-atunci de când pereții aproape se prăbușeau peste tine

te naști într-o casă în care pereții aproape se prăbușesc peste tine poate de s-ar surpa ar reuși să te încălzească de frigul care îți strânge oasele și ți le micșorează acolo nu miroase niciodată ca pe străzile pe care te plimbi și nici nu e la fel ca dincolo de ferestrele unde îți trimiți inima și-o rogi să extragă toată seva oamenilor care iubesc și se iubesc acolo la ei și mai ales înăuntrul

Citește mai mult »
Natura

Ți s-au născut primăverile în cireșul de la fereastră

Într-o seară te uiți pe geam și vezi cum a-nflorit cireșul, Cum din niște cuprinse de patimi-geruri, peste ramuri s-a năpustit destinul. Ți s-au născut neprihănit primăverile, Și-atunci te-ntorci să-ți privești sufletul; O faci nevăzător, cum de altfel pășești întotdeauna când călătorești construindu-ți calea, Bătătorindu-ți pașii de-atâta fugă de trecut. Poate că doar într-o seară te-ai întors la păcate, Lepădându-te de lumesc și stăvilind timpul, Îngropându-ți mintea în mormanul uitării, Arzând pe rug descântecul viforului

Citește mai mult »
despărțire
Poezie

Când m-a întrebat dacă…

Atunci când m-a întrebat dacă o să-mi fie dor, am negat într-un stil absurd. M-a privit cât pentru o secundă eternă și, într-un fel tacit, Într-un dans nebun a făcut un pas, un pas înapoi. Apoi, dintr-o minusculă pășire pe clandestina tină a Gheei, am numărat doi Și l-am lăsat. Conștiința-mi șoptea vehement că va trebui să plece. Îi priveam cu stupoare pașii – erau îndoielnici și temători, Își continua drumul pribeag printre brize de

Citește mai mult »
bunicii
Copii și copilărie

Bunicii ne-au născut poveștile

M-am gândit deseori că, de fapt, bunicii ne-au născut poveștile. A fost odată un bunic care a iubit-o pe bunica de când i-a văzut tălpile roșiatice apăsând pe cernoziomul în care apoi și-a înfipt mâinile și pletele ei se prelingeau în soare ca două crengi de copac pe care înfloreau florile de măr, sau doar bunica l-a iubit cu inima pe bunic în timp ce el își dorea doar un castron cu multă zeamă de

Citește mai mult »
timpuri albastre
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Timpuri albastre

Vor fi timpuri albastre când vom vâsli peste mări și ne vom gândi de câtă vreme nu am mai fost deasupra valurilor, ci înăuntrul lor ne vom reîntâlni cu marinari și căpitani de vapoare și le vom strânge mâinile apoi vom apuca cu toții de vâsle și vom pleca către celălalt capăt al apei ascultând cântecul mării și poeziile hipnotice ale valurilor care ne-au adus din nou împreună și-apoi vom cânta și noi aceleași versuri

Citește mai mult »
Nichita Stanescu
Poezie

„Sunt un om viu./ Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.”

Nichita Stănescu, Poetule, au trecut 87 de ani de la nașterea ta și încă te purtăm în piept. Încă îți căutăm poeziile, încă ți le citim, încă memorăm versurile tale. Încă ne amintim de tine, chiar dacă nu te-am cunoscut niciodată. Spuneai la un moment dat că „Dar tot ce e viu pe pământ e supus veşniciei, pe morţii iubiţi de anul trecut nu i-am pierdut definitiv, fiinţa lor s-a dezagregat în fiecare ţesut al

Citește mai mult »
Nichita Stănescu
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Stănescianul „Marte” de astăzi

Stănescianul „Marte” de astăzi e despre Nichita Stănescu. El ne scria, în urmă cu mulți ani (1964, când a apărut volumul întitulat O viziune a sentimentelor), despre o Ploaie în luna lui Marte. Cu siguranță nu orice fel de ploaie, ci una infernală, o ploaie care-i statornicea pe cei doi îndrăgostiți înăuntrul mansardei. Într-o frenezie a necuvintelor împătimite prin iubire, privind agale, însetați de viață, spre cerul ferestrei, unicul capabil să înfățișeze ploaia în toată splendoarea

Citește mai mult »
mama
Iubire. Cuplu

Dedesubtul inimii ei

Te ghemuiești nouă luni dedesubtul inimii ei și începe și ție inima să-ți bată. Întâi vrei să o simți pe ea cât mai aproape, o cauți cu ochii închiși adulmecându-i mirosul și-adormi în fiecare noapte la pieptul ei. Și-atunci iar te ghemuiești dedesubtul inimii ei. Când crești puțin, fugi înspre ea să-ți șteargă lacrimile, o strigi pe numele după care ai cunoscut-o încă de când îi mișcai în pântec, o rogi să-ți lege șireturile și-aștepți

Citește mai mult »
primăvară
Natura

Poezie pentru primăvară

Sunt atât de îndrăgostită de ea, de primăvară, încât aș lua-o de mână și mi-aș ascunde-o în piept. Acolo, înăuntrul poveștilor și poeziilor mele, primăvara și-ar fi făcut culcuș din suflet, s-ar fi învelit cu țesuturile dinăuntrul meu, s-ar fi culcat cu pieptul pe cuvintele mele, și, în fiecare noapte, înainte de culcare, și-ar fi pus la casetofon melodia inimii mele. Primăvara ar fi avut atunci mirosul meu. Primăvara ar fi fost a mea. Primăvara

Citește mai mult »
Iubire. Cuplu

Ce dor nebun!

ce dor nebun. tu știi cum dor cheagurile de sânge amestecate cu nisipurile deșertului? inima e un deșert în care singura modalitate prin care vei reuși să-ți adapi setea timpului e să-ți verși lacrimile. să plângi trecutul ăla rupt din tine fără niciun preaviz și să încerci să-l lipsești pe rănile pe care ți le-a înjunghiat mai mult intracutan dacă te-ar dezbrăca acum cineva de hainele pe care le porți n-ar vedea nicio urmă. unde

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.