Categorie: Iubire. Cuplu

Teoria atașamentului: păturica
Amintiri

Teoria atașamentului: ne atașăm timpuriu și renunțăm greu

Mi s-a povestit că aveam 1 an și 8 luni când am văzut un avion deasupra mării, avionul acela pe care îl zărim cu toții pe litoralul românesc și care poartă mereu în zbor un anunț publicitar. L-am privit atentă, apoi, pe neașteptate, am luat-o la goană. Am fugit după el, strigând contrariată, probabil speriată: „Pătu(r)ica mea! Pătu(r)ica mea!”. Era vorba de o pătură mică, cu pătrate imprimate pe ea, în nuanțe de albastru, un

Citește mai mult »
Scoică
Amintiri

O scoică ne poate alina dorul de mare, dar cine ni le alină pe celelalte?

Eram mai mică atunci când colecționam scoicile din mare și le luam cu mine acasă. De atunci știam să îmi fac provizii pentru dor, pentru lipsă. Cunoșteam dorul în diferite ipostaze ale sale, dar mai târziu aveam să știu și mai multe despre el. Mai apoi, când iarna ascundea soarele în spatele unei rochii cusute din țurțuri și zăpezi, scoteam o scoică ascunsă prin vreun sertar. O luam în mână, o măsuram cu privirea, o

Citește mai mult »
„Mă doare singurătatea. De ea mi-e frică.” Despre bătrâna pe care am întâlnit-o, despre frici și iubire
Amintiri

„Mă doare singurătatea. De ea mi-e frică.” Despre bătrâna pe care am întâlnit-o, despre frici și iubire

În noul loc în care ne-am mutat, în ziua în care căram bagajele din mașină în apartament, am zărit-o pe bătrâna care cobora alene scările și pe care, mai târziu, aveam să o cunosc mai bine. Aveam două mochete în mâini. – Ai fost să le scuturi? mă întreabă dumneaei timid. – Bună ziua, nu, tocmai ce ne-am mutat aici. – Ah, v-ați mutat? Ce mă bucur! mi-a spus zâmbind, uitându-se destul de lung și

Citește mai mult »
Tratat de arheologie: Lăsăm mereu bucăți din noi în locurile din care plecăm
Amintiri

Tratat de arheologie: Lăsăm mereu bucăți din noi în locurile din care plecăm

Întotdeauna în locurile din care plecăm o să rămână bucăți din noi. Fie că acolo săpăm adânc și descoperim ziduri înalte, pe care credem că n-o să reușim să le escaladăm, fie că se nasc iubiri, doruri, visuri și toate lucrurile care pot fi zămislite dintr-un om sau din mai mulți oameni. Sigur, și dureri. Și deznădejdi. Și lacrimi. De fapt, acolo, în locurile acelea, se petrece întotdeauna viața. Viața noastră, cu tot ce avem

Citește mai mult »
Amintiri

Dacă vei rămâne mereu și va fi târziu când vei pleca, de ce nu ai venit mai devreme?

Pot să-mi răstorn capul pe umărul tău? Măcar pentru o secundă, dacă nu voi reuși să-l țin pentru o eternitate, ori dacă nu vei putea să mi-l sprijini mereu. Pot să învăț să respir odată cu tine? Încep cu o inspirație, apoi o expirație urmată de o pauză lungă în care timpul se pierde când îți apropii buzele de-ale mele și încremenește lumea, nimic nu mai are suflu, totul dispare, rămânem doar noi doi într-o

Citește mai mult »
Amintiri

O singură noapte la mare o să-ți explice ce e dragostea

Eram așezați amândoi pe scaunele noastre din paie, un maro spre portocaliu și parcă îmbibat în galben, în jurul unei mese rotunde, cu o sticlă nici prea străvezie, nici prea opacă. De data asta, la mare. Pereții din jurul nostru zici că erau creați din scoici arhaice, imprimate pe bucăți de granit fin și sfărâmicios. Paharele umplute cu vin roșu și rece, abia scos din frigider, ne așteptau să gustăm din ele. Vinul era mai dulce

Citește mai mult »
Când o pictură poate fi despre tine în culori
Iubire. Cuplu

Când o pictură poate fi despre tine în culori

Mă aflu într-un oraș care mă îmbrățișează cu răceală, cu fiori de gheață, încercând să mă încălzească, să-mi țină loc de o sobă în care să-mi pâlpâie etern poveștile, pentru că aș înlocui lemnele cu cuvinte – unicul combustibil care mi-ar da viață, puțin câte puțin, zi după zi. Aș scrie cărți în sobă, mi-aș striga toate propozițiile și, după ce voi fi goală, m-aș condamna la tăcere, așa cum ți-ai aruncat tu fiecare culoare

Citește mai mult »
Aș vrea să-ți fie dor de tine
Gânduri

De ziua dorului, aș vrea să-ți fie dor de tine

Aș vrea ca, înainte să-ți fie dor de munte, de mare, de lume, de oameni, de ochii primului iubit, de mâinile primei fete pe care ai iubit-o, de ploaie, de soare, de nori, de viață, de cei care nu mai există în lumea noastră, să-ți fie dor și de tine. Să-ți fie dor de felul în care zâmbeai cândva. Sincer, fără opreliști. Poate că erai copil și încă nu aveai habar că rareori te poți

Citește mai mult »
Ziua în care ți-am arătat pentru întâia dată marea
Iubire. Cuplu

Ziua când ți-am arătat pentru întâia dată marea

Într-o zi de vară în care soarele îmbrățișa cerul cu raze în loc de brațe, te-am luat de mână și te-am dus să vezi marea. Mi-ai spus că nu știi cum arată, că nu ai văzut-o încă, că habar nu ai cum cerul se îmbină cu marea și ambele parcă se înclină peste nisip. N-ai simțit niciodată valurile care, înainte să se spargă de țărm, te ating sau devin spumă pe pielea ta. Eu iubesc

Citește mai mult »
Uneori mi-e dor să fie din nou început
Iubire. Cuplu

Uneori, mi se face dor să fie din nou început

Știi, uneori mi se face dor să fie din nou început, să învăț cum să te prind de mână, să înțeleg felul în care mâna mea se așază înăuntrul mâinii tale și-i ia forma într-un fel pe care nici acum nu-l descifrez, dar e exact ca o piesa de puzzle lipită între degetele tale mai mari și mai puternice ca ale mele. Uneori mi se face dor să te cunosc. Deși mi se pare că

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.