Categorie: Copii și copilărie

Teoria atașamentului: păturica
Amintiri

Teoria atașamentului: ne atașăm timpuriu și renunțăm greu

Mi s-a povestit că aveam 1 an și 8 luni când am văzut un avion deasupra mării, avionul acela pe care îl zărim cu toții pe litoralul românesc și care poartă mereu în zbor un anunț publicitar. L-am privit atentă, apoi, pe neașteptate, am luat-o la goană. Am fugit după el, strigând contrariată, probabil speriată: „Pătu(r)ica mea! Pătu(r)ica mea!”. Era vorba de o pătură mică, cu pătrate imprimate pe ea, în nuanțe de albastru, un

Citește mai mult »
Scriitor
Copii și copilărie

Rememorare de-atunci de când pereții aproape se prăbușeau peste tine

te naști într-o casă în care pereții aproape se prăbușesc peste tine poate de s-ar surpa ar reuși să te încălzească de frigul care îți strânge oasele și ți le micșorează acolo nu miroase niciodată ca pe străzile pe care te plimbi și nici nu e la fel ca dincolo de ferestrele unde îți trimiți inima și-o rogi să extragă toată seva oamenilor care iubesc și se iubesc acolo la ei și mai ales înăuntrul

Citește mai mult »
Copil din mine
Copii și copilărie

Știu atât de bine, copil din mine, că tu încă…

Știu, copil din mine, că încă ți-e frică de întuneric. Știu că ochii tăi au păstrat înăuntrul tău o rugă pe care o rostești de fiecare dată când clipești și îi ții deschiși, cea de a nu fi părăsită, fiindcă ai aflat deja de prea multe ori ce înseamnă asta. Șii ce înseamnă să fii abandonată, știi ce înseamnă să cauți cu sete, cu foame, cu dor, cu durere de afecțiune prezența cuiva din apropierea

Citește mai mult »
Rana de abandon
Copii și copilărie

Un exercițiu pentru când te simți abandonat, părăsit

Aș vrea să scriu mai multe despre rana de abandon, pentru că e o rană pe care o am în mine, e o rană care mă copleșește adeseori, care mă determină să fiu tristă, care există înăuntrul meu încă de când eram foarte mică. Mă simt deseori abandonată – copilul abandonat din mine, iar această rană se reflectă în foarte multe aspecte din comportamentul meu, din alegerile, din faptele, din trăirile mele. Și cum încă

Citește mai mult »
Nu am încredere în mine!
Copii și copilărie

Nu am încredere în mine! (cauze, cum se manifestă) (1)

Nu am încredere în mine. Nu voi reuși niciodată să fac asta. Eu nu sunt suficient de bun(ă). Nu sunt de ajuns. Nu merit nimic. Nu merit să fiu iubit(ă), apreciat(ă). Sunt urât(ă). Sunt prea gras(ă). Sunt prea slab(ă). Nu mă pricep la nimic. Nu voi intra la facultate. Nu voi obține acel job. Eu nu cânt/dansez/scriu/pictez ca alții. Nu iau niciodată note bune. Nu sunt deștept/deșteaptă. Vă sună cunoscut măcar un enunț de mai

Citește mai mult »
educația copiilor nevoiași în timpul pandemiei
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Educația copiilor nevoiași în timpul pandemiei

Am citit azi Ordinul Ministerului Educației pentru Învățământul online. Dar înainte de asta, am citit un articol de pe libertatea.ro. Un articol care m-a înduioșat până la lacrimi, pe care l-am citit plângând, pe care l-am terminat plângând. La care m-am tot gândit azi, fiindcă descrie atât de bine realitatea din jurul nostru. Pe ei, pe copiii nevoiași, cui îi lăsăm? De educația copiilor nevoiași în timpul pandemiei cine se ocupă? M-a emoționat extrem de

Citește mai mult »
Ziua Internațională a cărții
Amintiri

Ziua Internațională a Cărții, 23 aprilie 2020

Astăzi, 23 aprilie, este Ziua Internațională a Cărții, o zi în care sărbătorim patima pentru lectură, pentru cuvânt, pentru frumosul din spatele literelor. E-o zi în care ar trebui să nu ne dezlipim de cărțile noastre, în felul ăsta sărbătorindu-le existența, sărbătorind felul în care ele ne fac viața mai blândă, mai suavă, mai duioasă, mai fericită, mai plină de emoții și bucurii. Pe lângă omagiul pe care îl port în suflet față de carte,

Citește mai mult »
frica de intuneric netratata in copilarie
Copii și copilărie

Frica de întuneric, netrată în copilărie, rămâne în tine

Pe măsură ce trece vremea, realizez că o mare parte din ceea ce reprezint astăzi e un puzzle compus din o sumedenie de piese din copilărie, mai mari sau mai mici, care uneori se potrivesc perfect felului în care sunt astăzi, dar altele sunt prinse acolo forțat și nu se mai pot dezlipi. Iar în ultimele zile mi s-a întâmplat să mă confrunt cu una dintre fricile pe care le aveam și în copilărie: frica

Citește mai mult »
bunicii
Copii și copilărie

Bunicii ne-au născut poveștile

M-am gândit deseori că, de fapt, bunicii ne-au născut poveștile. A fost odată un bunic care a iubit-o pe bunica de când i-a văzut tălpile roșiatice apăsând pe cernoziomul în care apoi și-a înfipt mâinile și pletele ei se prelingeau în soare ca două crengi de copac pe care înfloreau florile de măr, sau doar bunica l-a iubit cu inima pe bunic în timp ce el își dorea doar un castron cu multă zeamă de

Citește mai mult »
jucariile mele
Copii și copilărie

Balul mascat al jucăriilor mele

Jucăriile mele, de care mi-am amintit azi, m-au condus către copilul care purta numele meu, care parcă nu mai e copil de ceva vreme. Dar își amintește cum e să fii unul și i se face, din când în când, dor. Iar acum e unul dintre momentele în care mi s-a făcut dor să fiu copil. Mi-e atât de clară una dintre camerele în care dormeam în frageda copilărie. Pentru că destinul a făcut astfel

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.