Când îți construiești locul în care să visezi, îți creezi, de fapt, o lume de cuvinte

Locul în care mi-am croit inițial o parte din visuri și în care mi-am cusut cuvintele cu migală, ca, mai apoi, să devină rânduri de ață și în final poezii-croșeturi, n-a fost niciunul altul decât un covor aflat în balcon. Nu era tocmai acel covor zburător din O mie și una de nopți, nici eu n-am fost întocmai ca Șeherezada, nu îmi scriam poveștile doar pentru că nu voiam să mă apropii de moarte și să mai cer stăruitor încă o noapte de speranță, de cuvânt, de basm, de dorință intrinsecă de a-mi prelungi destinul deja prestabilit. Îmi scriam poveștile și poeziile pe un covor pentru că voiam să mă veșnicesc în ele, nu pentru că voiam să mă furișez de moarte, deși probabil că toate cuvintele mele sunt tot o joacă cu moartea, scriu ca să rămână măcar o propoziție în urma mea, scriu nu ca să nu fiu uitată, pentru că la un moment dat cei mai mulți dintre noi devenim doar fantome ale amintirilor, adică trecem dincolo de stadiul de amintire și rămânem frânturi de memorii.

Covorul meu avea fluturi și mi l-am cumpărat într-o zi de primăvară, când vișinul din fața blocului își scălda florile în lumină și mirosea în casă a soare, a alb, a fruct necopt, a floare diafană și plăpândă. Am avut noroc de FAVI.ro, e un site pe care îl vizitez destul de des când vine vorba de schimbări în locuință, când vreau să cumpăr o canapea nouă, când vreau să îmi reînnoiesc aspectul locuinței. Acolo știu întotdeauna că voi găsi cele mai calitative și mai frumoase obiecte de mobilier, în plus, e o gamă foarte largă de produse, aș putea să stau o zi întreagă să mă plimb, virtual, printre ele.

Sursă: favi.ro

Mi-am trăit și eu, deasupra acelui covor, ghemuită comod, o mie și una de nopți de poezie, de cuvânt, de litere care nu aveau niciun sens înăuntrul meu, dar pe care, dacă mi le așezam pe hârtie, se împleteau în fraze, uneori aveau semne de punctuație, alteori erau fără. O mie și una de nopți scrise pe un covor cu fluturi, în care mi-am prins visurile și mi-am scos din cutia toracică particule din inimă. Așa mi s-a născut întâiul colecționar de cuvinte, în nopți de spasme și fiori, cu corpul tremurându-mi, în fața unei ferestre în mijlocul căreia vântul făcea teatru, vântul e mereu un maestru păpușar care ține copacii cu frânghii și îi dansează ca într-un spectacol de balet. O creangă la dreapta, alta la stânga, frunzele fremătând în stele și spectacolul e gata.

Oh, dar n-a fost suficient, niciodată nu sunt de ajuns o mie și una de nopți și un covor pentru cuvinte. Nici măcar o mie de visuri sau o unică himeră pe care să mi-o visez în inimă. Aveam nevoie și de altceva. M-am gândit inițial la un tablou care să îmi arate cât e de vie marea, cât suflet poartă în valuri, cât de aprig apune soarele prin curenții ei neiertători și cât de ușor se aprind scânteiele de soare când aproape se scufundă cu trupul său rotund în mare. Am găsit tabloul pe FAVI.ro, după ce pur și simplu m-am pierdut prin atâtea exemplare, aș fi luat din fiecare model câte unul, văzusem un tablou cu toamna și cu o barcă și m-am simțit atât de prezentă acolo, în cadru, deși eram atât de departe – probabil că sufletul meu, în acele momente, poposea pe acele meleaguri, niciodată nu știu unde-mi zburdă sufletul, e tare hoinar. Dar mi-am zis că nu o să mi-l cumpăr mie. Am văzut marea. O am înăuntrul meu, valurile încă-mi sunt în piele, soarele e pe trupul meu sub formă de bronz, tabloul acesta cu marea ar trebui să-l dăruiesc cuiva care n-a văzut-o și n-a simțit-o niciodată.

sursă: favi.ro
sursă: favi.ro

A trebuit să stărui în căutări. Covorul meu cu visuri și cu fluturi era comod și mă inspira, dar eram sigură că aș mai putea să adaug ceva în balconul unde ferestrele erau scene de teatru, în care copacii erau actorii, stelele regizorii și vântul cel care avea în mâini destinele copacilor și, uneori, și ale stelelor. Așadar, am găsit un fotoliu pe care să-mi legăn cuvintele și de unde să visez în continuare cu patos și cu respirația sacadată, fiindcă uneori scrisul îmi ține loc și de plămâni, și de inimă și mă pierd în cuvinte ca și cum mi-aș pătrunde dincolo de epidermă și m-aș plimba printre organe, mai ales prin propria-mi inimă. Un legănat și, la schimb, zece cuvinte captive care se eliberează și se așază pe foaie. E un târg bun între mine și un fotoliu, nu? El mă ajută să-mi plimb corpul în față și în spate ca un dans în care coapsele mele simt ritmul muzicii, eu îmi strâng cuvintele din piept și le arunc în lume, dar niciodată nu uit de ele și nici nu le pierd în timp. Iar asemenea pact a fost posibil numai cu ajutorul site-ului FAVI.ro.

sursă: favi.ro

Dar și după ce mi-am achiziționat comodul fotoliu, am simțit că e ceva care nu e la locul lui, că lăcașul în care-mi visez cuvintele nu e încă gata, că mai am nevoie de ceva, ceva anume ca să fie un spațiu deplin, ca să mă las purtată acolo de vântul și de stelele nopții, să-mi tremur inima în bătăi și puls și-apoi s-o sincronizez cu literele ce-mi scapă dintre degetele tremurânde. Mi-am cumpărat o bibliotecă. Și nu pentru că n-aș fi avut, nu pentru că îmi țineam cărțile altundeva, ci pentru că asta am simțit că e piesa lipsă: o bibliotecă goală, albă, vintage, diferită. O bibliotecă unde, la un moment dat, să-mi așez cu emoție și bucurie visurile, mai precis cărțile visate, create, împletite în nopți de insomnie, seri fără cusur, trăite doar în lumina stelelor și în baletul pomilor. Cărțile mele.

Și pentru că locul în care visez e gata, pot să mă aștern ușor pe scris, seara de azi poate deveni încă una în plus pe lângă cele o mie și una de nopți, de aceea niciodată nu-i suficient doar un covor cu fluturi, ci am nevoie și de-un fotoliu comod, care să mă legene ușor, și de o bibliotecă care, mai apoi, îmi poate găzdui fiecare vis întruchipat în realitate, în file, în copertă, în amestec de cuvinte și de dorințe.

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog 2020. Și cu fiecare articol pe care îl scriu pentru acest concurs, simt mai abitir că locul meu nu va fi niciodată mai departe de cuvinte, fiindcă printre ele mi-e sufletul emoție și vis împlinit.

Sursă imagine reprezentativă: favi.ro

favi.ro
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

One Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.