Ca să înțelegi zăpada, se stă cu ochii și cu nasul lipite de fereastră și se privește cu emoție și cu copilăria în inimă

– Ada, acolo e lumea de afară?

– Da, Sueño, acum nu sunt oameni, că e târziu și stăm în casă. Și mașinile sunt mult mai puține, abia vezi una sau două.

– Câte lumini! Acolo de ce e lumina aprinsă? Dar dincolo? Oamenii nu știu că trebuie să doarmă la ora asta?

– Oamenii ca oamenii, poate mai au treburi de făcut. Posibil ca acolo să locuiască studenți și să învețe. Dar tu de ce nu dormi?

– Eu nu sunt om, eu sunt pisică și nu am de învățat. Și nici treaba așa multă nu am. Dar nu pot dormi mereu!

– …

– Ada, e noapte acum afară, nu?

– Da, Sueño, nu vezi cum strada e luminată doar de lămpi? Cum nu reușești să distingi bine ceea ce e în jur și cum s-a lăsat ușor o liniște peste care oamenii aștern vise?

– Și e frig, Ada, așa-i?

– E foarte frig, Sueño, mă bucur că ai șansa să nu fii afară acum. Aș vrea să fie așa pentru toate pisicile, pentru toți cățeii și pentru toți oamenii. Și a și nins, a nins cu fulgi mărunți, trebuia să privești înspre lămpile de afară ca să realizezi cum domol dansează fulgii în lumină.

– Ce înseamnă „a nins”?

– Asta e altă poveste, pe care ți-o voi spune altă dată. În altă seară. Nu pot să-ți explic așa de bine pe cât aș fi vrut, ninsoarea și fulgii se privesc mai întâi ca să-i poți înțelege. Se stă cu ochii și cu nasul lipite de fereastră și se privește cu emoție și cu copilăria în inimă.

– Sunt curios, te rog, îmi poți spune?

– Dar nu am cum să-ți descriu atât de bine, fiindcă e frumos și inexplicabil, fiindcă parcă niciodată nu ajung fulgii pentru luna decembrie și pentru Crăciun. Îți pot promite că, la următoarea ninsoare, te voi lua în brațe și-ți voi arăta una dintre părțile frumoase ale lumii în care trăim: ninsoarea, minusculii fulgi care bucură și care creează copii din adulți triști.

– Abia aștept! Sper să aflu în curând! Sper să ningă!

– Uite, așa pășești și tu ușor pe drumul zăpezii: ești un copil care freamătă de nerăbdare să ningă. Care își deschide adâncurile pentru a primi acolo fulgi de zăpadă. Mai privești mult lumea sau vii să dormi?

– Încă puțin, Ada! Mă uit pe fereastră și aștept să ningă. Vreau să știu cum arată lumea când afară ninge.

127166674_3802880563077433_7326430342230927118_o
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.