Ca să înțelegi zăpada, se stă cu ochii și cu nasul lipite de fereastră și se privește cu emoție și cu copilăria în inimă

– Ada, acolo e lumea de afară?

– Da, Sueño, acum nu sunt oameni, că e târziu și stăm în casă. Și mașinile sunt mult mai puține, abia vezi una sau două.

– Câte lumini! Acolo de ce e lumina aprinsă? Dar dincolo? Oamenii nu știu că trebuie să doarmă la ora asta?

– Oamenii ca oamenii, poate mai au treburi de făcut. Posibil ca acolo să locuiască studenți și să învețe. Dar tu de ce nu dormi?

– Eu nu sunt om, eu sunt pisică și nu am de învățat. Și nici treaba așa multă nu am. Dar nu pot dormi mereu!

– …

– Ada, e noapte acum afară, nu?

– Da, Sueño, nu vezi cum strada e luminată doar de lămpi? Cum nu reușești să distingi bine ceea ce e în jur și cum s-a lăsat ușor o liniște peste care oamenii aștern vise?

– Și e frig, Ada, așa-i?

– E foarte frig, Sueño, mă bucur că ai șansa să nu fii afară acum. Aș vrea să fie așa pentru toate pisicile, pentru toți cățeii și pentru toți oamenii. Și a și nins, a nins cu fulgi mărunți, trebuia să privești înspre lămpile de afară ca să realizezi cum domol dansează fulgii în lumină.

– Ce înseamnă „a nins”?

– Asta e altă poveste, pe care ți-o voi spune altă dată. În altă seară. Nu pot să-ți explic așa de bine pe cât aș fi vrut, ninsoarea și fulgii se privesc mai întâi ca să-i poți înțelege. Se stă cu ochii și cu nasul lipite de fereastră și se privește cu emoție și cu copilăria în inimă.

– Sunt curios, te rog, îmi poți spune?

– Dar nu am cum să-ți descriu atât de bine, fiindcă e frumos și inexplicabil, fiindcă parcă niciodată nu ajung fulgii pentru luna decembrie și pentru Crăciun. Îți pot promite că, la următoarea ninsoare, te voi lua în brațe și-ți voi arăta una dintre părțile frumoase ale lumii în care trăim: ninsoarea, minusculii fulgi care bucură și care creează copii din adulți triști.

– Abia aștept! Sper să aflu în curând! Sper să ningă!

– Uite, așa pășești și tu ușor pe drumul zăpezii: ești un copil care freamătă de nerăbdare să ningă. Care își deschide adâncurile pentru a primi acolo fulgi de zăpadă. Mai privești mult lumea sau vii să dormi?

– Încă puțin, Ada! Mă uit pe fereastră și aștept să ningă. Vreau să știu cum arată lumea când afară ninge.

127166674_3802880563077433_7326430342230927118_o
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.