15 mai, starea de urgență ia sfârșit. Cum va fi?

De când a început pandemia, majoritatea oamenilor așteaptă momentul în care starea de urgență va lua sfârșit. În România aceasta a fost prelungită, ceea ce mi s-a părut rezonabil în condițiile în care situația era incertă (și este încă, într-o anumită măsură). Apoi, doar privind înspre țările cum ar fi Italia sau Spania realizam că nu ne-am fi dorit, sub nicio formă, să fi devenit asemenea lor. Și iată că ziua în care starea de urgență se sfârșește a venit: 15 mai.

Totuși, în continuare e o stare de alertă, iar Suceava rămâne încă sub starea de urgență. M-a îngrijorat și mă îngrijorează situația de acolo, pentru că m-am născut în județul Suceava, mai precis într-un orăș ce poartă numele de Fălticeni, la numai 24 de km distanță. Iar cum acolo, în Fălticeni, în Suceava și prin împrejurimi se află cea mai mare parte dintre oamenii la care țin, ceea ce se întâmplă în județ, îndeosebi ceea ce a fost atunci, la început și nu numai, mă sperie destul de tare.

Ce cred eu despre faptul că starea de urgență ia sfârșit?

Ei bine, cu siguranță această stare de urgență nu putea fi prelungită la infinit, iar data de 15 mai mi se pare destul de rezonabilă. Însă, cert este că dacă starea de urgență va fi gata, asta nu înseamnă că noi nu trebuie să mai fim precauți în ceea ce privește sănătatea personală și sănătatea celor dragi. Virusul e încă printre noi, ce avem de făcut în schimb e să învățăm să trăim cu el și să nu ne expunem.

Da, e firesc ca din 15 mai unele domenii să-și reia activitatea, cu atât mai mult cu cât economia se clatină destul de tare. E normal ca oamenii să reînceapă munca, mai ales când nu își pot îndeplini sarcinile de acasă.

Cred că decizia în legătură închiderea școlilor, liceelor, universităților până în toamnă e destul de bine gândită, pentru că ar fi fost un risc destul de mare pentru elevi, pentru profesori, pentru părinții și bunicii elevilor. Să nu uităm că în România mulți dintre copii stau cu bunicii. Sunt copii care au afecțiuni precum astm, diabet. Sunt adulți, profesorii elevilor sau părinții elevilor cu diferite afecțiuni.

Și nu numai, clasele sunt pline, în general sunt peste 20 de elevi, nu sunt suficient de încăpătoare și ar fi fost greu să se păstreze distanța.

Mai ales când vorbim de niște copii care nu sunt total familiarizați cu ideea de distanțare, nu au simțul răspunderii total dezvoltat, nu știu când trebuie să se spele pe mâini, în general își doresc să se joace sau să fie aproape unii de alții, să socializeze. Și să nu uităm de copiii care fac naveta, ar fi fost greu să fie din nou microbuzele pline ca ei să meargă zilnic la școală sau la liceu, contactul destul de mare. Apoi, școlile de la țară, unde nu am mai putea vorbi de igienă și de spălat pe mâini când încă există latrine, băi publice afară. Să mai spun și de faptul că în destul de multe școli sau licee nu găsești hârtie igienică în băi, ce să mai vorbim de săpun, dezinfectant?

15 mai e considerată de mulți o dată a așa-zisei libertăți, a revenirii la normal, ceea ce, din păcate, nu e deloc posibil încă. Virusul e printre noi, e prezent, nu se știe niciodată cum și în ce fel îl putem contacta, măsurile de siguranță noi suntem nevoiți să ni le luăm.

În continuare e indicat să purtăm mască mai ales în mijloacele comune de transport, la cumpărături, în locuri aglomerate.

La începutul pandemiei am fost plăcut impresionată de faptul că la Carrefour-ul din preajma cartierului în care locuiesc se păstra distanța la casă, nu intrau mai mulți de 50 de oameni, la intrare era un preș îmbibat în clor. Zilele trecute, când am fost la cumpărături, distanța nu se mai respecta în niciun fel posibil.

Restaurantele vor mai sta închise o vreme, probabil că vor deschide terasele la un moment dat cu toate măsurile de siguranță luate, distanță între mese etc., însă cu toate astea cred că e încă destul de periculos să fii înconjurat de mulți oameni, chiar și de la o anumită distanță. În schimb, se vor redeschide cabinetele stomatologice și saloanele de înfrumusețare.

Cred că e firesc să ne dorim să fim încă precauți, să avem grijă cu cine luăm contact, să evităm mulțimile, să păstrăm distanța, să nu ne expunem inutil. O perioadă negreșit lucrurile nu vor mai fi la fel cum au fost înainte, încă nu există siguranța că totul a trecut, că nu o să mai revină, că suntem bine și am depășit pericolul. Încă nu suntem în siguranță. Iar de acest aspect fiecare om trebuie să fie conștient.

Fiecare dintre noi e răspunzător pentru propriile decizii, așa că undeva înăuntrul nostru ar trebui să acționeze și conștiința care să ne determine să luăm în considerare ideea că încă e destul de periculos să facem multe dintre lucrurile cu care am fost obișnuiți.

Și mie mi-e dor să ies, mie mi-e dor să mă plimb, mi-e dor să beau un latte într-o cafenea, să fiu în mulțime, să văd restaurantele, cafenelele, localurile pline, să știu că putem să călătorim, că dacă vrem să plecăm la munte ne putem deplasa oricând, că avionul e pregătit pentru o nouă destinație. Mi-e atât de dor să-mi pun doar o pereche de blugi pe mine, o bluză, să-mi încalț tenișii și să plec afară fără să-mi caut masca prin casă, fără să deschid cutia de mănuși, fără să nu uit să-mi pun dezinfectantul.

Însă pare că lucrurile s-au schimbat destul de mult în lumea în care trăim, așa că și noi avem nevoie să ne schimbăm. Avem nevoie să fim mai conștienți, avem nevoie să ținem cont mereu și oricând de normele de igienă. Avem nevoie să înțelegem că 15 mai nu înseamnă ziua eliberării, ziua în care totul va fi bine, în care vom trăi din nou la fel ca înainte și nu vom mai avea aceleași griji, ziua în care se termină toată perioada asta nebunească. Nu, e doar un mic motor care este pornit pentru economie, pentru oamenii care își întrețin familiie și stau acasă fără vreo sursă de venit, pentru faptul că starea de urgență nu poate continua la nesfârșit.

Noi, în schimb, putem fi atenți la cei din jurul nostru, ne putem proteja, îi putem proteja, avem obligația să facem asta, e necesar să fim precauți încă. Cu siguranță oamenii vor ieși mai mult, nu numai pentru cumpărături și pentru activități fizice. Dar atât timp cât nu va fi iarăși extrem de aglomerat prin magazine, atât timp cât încă se vor respecta încă niște reguli minime, atât timp cât oamenii vor mai purta măști și se va încerca să se păstreze distanța și nu vor fi adunări foarte mari, eu zic că vom fi bine și va trebui să fie într-un final bine în jurul nostru, într-o lume încarcată de spaimele și grijile unei pandemii.

Dacă privim mai bine, ceea ce am trăit și încă trăim e un fel de lecție de istorie pe care o înțelegem și o învățăm vii, cu propriii noștri ochi, cu propria inimă, cu propriile simțiri. Va fi o poveste probabil ceea ce se întâmplă astăzi într-un viitor destul de apropiat, sper eu, dar o poveste care ne-a oferit șansa să privim mai adânc în noi și lângă noi și să pricepem ce contează cu adevărat.

Photo by Matt Seymour on Unsplash

 

 

15 mai, ziua în care starea de urgență ia sfârșit
Share on facebook
Facebook
Share on twitter
Twitter
Share on whatsapp
WhatsApp

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Articole asemănătoare:

SuperBlog 2020
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Particip la SuperBlog 2020!

Recunosc, îmi era dor de competiții. De emoțiile de dinainte, de emoțiile din timpul competiției, de dorul de după, de elanul pe care îl capeți,

Citește mai mult »

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.