Articole recente

Dorințele se îndeplinesc, dar nu întotdeauna așa cum ți le imaginezi
Amintiri

Dorințele ți se îndeplinesc, dar nu întotdeauna cum dorești

Dorințele ne pătrund trupurile, gândurile și mai ales inimile încă de când suntem mici. Atunci ne dorim câte o jucărie nouă, mai multă înghețată, mai mult timp cu părinții. Sunt dorințe firești, simple și, în general, nu foarte greu de îndeplinit. Mai ales dacă e vorba de timp cu părinții, de îmbrățișări, de joacă. Apoi, dintr-odată, creștem. Și cresc și dorințele noastre. Se schimbă așa cum și noi o facem, devin mai mărețe, mai curajoase,

Citește mai mult »
„Mă doare singurătatea. De ea mi-e frică.” Despre bătrâna pe care am întâlnit-o, despre frici și iubire
Amintiri

„Mă doare singurătatea. De ea mi-e frică.” Despre bătrâna pe care am întâlnit-o, despre frici și iubire

În noul loc în care ne-am mutat, în ziua în care căram bagajele din mașină în apartament, am zărit-o pe bătrâna care cobora alene scările și pe care, mai târziu, aveam să o cunosc mai bine. Aveam două mochete în mâini. – Ai fost să le scuturi? mă întreabă dumneaei timid. – Bună ziua, nu, tocmai ce ne-am mutat aici. – Ah, v-ați mutat? Ce mă bucur! mi-a spus zâmbind, uitându-se destul de lung și

Citește mai mult »
Tratat de arheologie: Lăsăm mereu bucăți din noi în locurile din care plecăm
Amintiri

Tratat de arheologie: Lăsăm mereu bucăți din noi în locurile din care plecăm

Întotdeauna în locurile din care plecăm o să rămână bucăți din noi. Fie că acolo săpăm adânc și descoperim ziduri înalte, pe care credem că n-o să reușim să le escaladăm, fie că se nasc iubiri, doruri, visuri și toate lucrurile care pot fi zămislite dintr-un om sau din mai mulți oameni. Sigur, și dureri. Și deznădejdi. Și lacrimi. De fapt, acolo, în locurile acelea, se petrece întotdeauna viața. Viața noastră, cu tot ce avem

Citește mai mult »
Amintiri

Dacă vei rămâne mereu și va fi târziu când vei pleca, de ce nu ai venit mai devreme?

Pot să-mi răstorn capul pe umărul tău? Măcar pentru o secundă, dacă nu voi reuși să-l țin pentru o eternitate, ori dacă nu vei putea să mi-l sprijini mereu. Pot să învăț să respir odată cu tine? Încep cu o inspirație, apoi o expirație urmată de o pauză lungă în care timpul se pierde când îți apropii buzele de-ale mele și încremenește lumea, nimic nu mai are suflu, totul dispare, rămânem doar noi doi într-o

Citește mai mult »
Amintiri

O singură noapte la mare o să-ți explice ce e dragostea

Eram așezați amândoi pe scaunele noastre din paie, un maro spre portocaliu și parcă îmbibat în galben, în jurul unei mese rotunde, cu o sticlă nici prea străvezie, nici prea opacă. De data asta, la mare. Pereții din jurul nostru zici că erau creați din scoici arhaice, imprimate pe bucăți de granit fin și sfărâmicios. Paharele umplute cu vin roșu și rece, abia scos din frigider, ne așteptau să gustăm din ele. Vinul era mai dulce

Citește mai mult »
Strada dorurilor, locul unde a locuit Eliade în Portugalia
Amintiri

Strada dorurilor, locul unde a trăit Eliade în Portugalia

De când intri pe Strada dorurilor începi să îi simți pașii. De cate ori s-o fi plimbat pe acolo? De cate ori a călcat drumul ăla pietruit pentru a ajunge acasă? Undeva, în mijlocul mai multor case, așteaptă bătrână și gălăgioasă de tăceri casa cu numărul 13. Are pereți albi care freamătă a el. I-am bătut în ușă încă de când i-am zărit casa, am fugit spre el, în speranța ca va deschide ușile pentru

Citește mai mult »
Când o pictură poate fi despre tine în culori
Iubire. Cuplu

Când o pictură poate fi despre tine în culori

Mă aflu într-un oraș care mă îmbrățișează cu răceală, cu fiori de gheață, încercând să mă încălzească, să-mi țină loc de o sobă în care să-mi pâlpâie etern poveștile, pentru că aș înlocui lemnele cu cuvinte – unicul combustibil care mi-ar da viață, puțin câte puțin, zi după zi. Aș scrie cărți în sobă, mi-aș striga toate propozițiile și, după ce voi fi goală, m-aș condamna la tăcere, așa cum ți-ai aruncat tu fiecare culoare

Citește mai mult »
Scriitor
Copii și copilărie

Rememorare de-atunci de când pereții aproape se prăbușeau peste tine

te naști într-o casă în care pereții aproape se prăbușesc peste tine poate de s-ar surpa ar reuși să te încălzească de frigul care îți strânge oasele și ți le micșorează acolo nu miroase niciodată ca pe străzile pe care te plimbi și nici nu e la fel ca dincolo de ferestrele unde îți trimiți inima și-o rogi să extragă toată seva oamenilor care iubesc și se iubesc acolo la ei și mai ales înăuntrul

Citește mai mult »
Trăim într-o țară în care, dacă ești femeie, e vina ta dacă s-a ajuns la viol
Contemporan. Ce se petrece în lume?

Trăim într-o țară în care, dacă ești femeie, e vina ta dacă s-a ajuns la viol

Este trist să spun asta, dar e adevărul. Țara în care trăim o face pe femeie vinovată pentru viol. Nu, nu bărbatul care a violat-o e vinovat, el nu are nicio vină pentru că ea umbla cu fustă scurtă, cu bluză decoltată, cu pantaloni strâmți. Cine a pus-o să poarte hainele alea? Nu are și ea un pic de decență? Cum să-și țină săracul bărbat în frâu poftele carnale, hormonii, când vede o pereche de

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.