Articole recente

Acasă, pe Câmpia Armaghedonului
Diverse

Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, Marta Petreu (cronică de carte)

          Prin romanul Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, publicat în 2011, Marta Petreu realizează o frescă a satului românesc, ardelenesc (vizat de trei momente cruciale – ori, într-o anumită măsură, reformatoare: înainte de comunism, comunismul propriu-zis și postcomunismul), dar și o frescă nedisimulată, nealterată a imaginii Mamei, surprinsă în luminile și în umbrele ei.     Autoarea nu întârzie să individualizeze și să primordializeze imaginea Mamei prin scrierea substantivului comun cu literă

Citește mai mult »
Diverse

Oare de acolo de unde ești, anii pământești pe care ar fi trebuit să îi împlinești astăzi se numără în stele și în rugăciunile noastre?

Oare de acolo de unde ești, anii pământești pe care ar fi trebuit să îi împlinești astăzi se numără în stele și în rugăciunile noastre, ale celor care am rămas vii încă și suntem încă părți din tine? Te conținem în interiorul nostru, în piele, poate în forma buzelor și-a urechilor, poate în glasul acela aprins și răsunător, poate în forma sufletelor noastre, al meu, al mamei și al lui năni, asupra căruia, atunci când

Citește mai mult »
Amintiri

Cum știi că vine toamna?

cum știi că vine toamna?te duci într-un muzeu. într-un oraș total necunoscut. nu-i știi străzile și nici mirosul. habar nu ai cum îi arată intersecțiile și la un moment dat simți că te poți pierdeapoi te oprești în fața unei ferestre. e o fereastră veche, verde și lângă ea e o ușă. o fereastră dintr-o bucătărie în care nu s-au inventat încă plite electrice și nici cuptoare cu microundecerul se imprimă pe sticlă și norii

Citește mai mult »
salată de vinete
Diverse

Salată de vinete cu miros de amintire

Parcă nu-i toamnă dacă de pe scările blocului și de la ferestre nu se strecoară un miros de vinete și de ardei copți, un miros în care se ascunde toamna cu ale sale culori și arome, un miros de cuptor în care se înnegrește coaja roșie a ardeilor. Și mirosul de vinete are și gust de copilărie, deși nu știu de cine sau de ce îmi amintește, dar știu sigur că salata de vinete, dincolo

Citește mai mult »
Amintiri

O să se ascundă soarele, iar în locul lui vor fi apusuri de toamnă și frunze pline de striațiile lui

Verdele viu și crud o să se transforme în galben-uscat, în fire de iarbă statice, în frunze colorate în roșu aprins, într-o aparentă lipsă a vieții și a vitalității, dar, de fapt, printre frunzele și crengile uscate, în galbenul năvalnic și plin de striațiile soarelui, în zbuciumul vântului, în reavănul ploii, e felul naturii și al vieții înseși să își dovedească ciclicitatea și veșnica transformare, miracolul de a-ți fi mereu atât de statornic ție, încât

Citește mai mult »
Amintiri

Cum miroase copilăria? A dor și-a parfum de prăjituri și aluat copt sâmbăta

Mi-era dor de ceva în care să se amestece vara cu toamna, unde aluatul sfărâmicios să fie fierbinte și fructele coapte și dulci să îl impregneze cu zeama lor, zeamă unde parcă se mai adună vara. Mi-era dor să simt cum piersicile coapte de soarele verii și afinele care-s bune de cules la finalul acesteia se întrepătrund și se odihnesc deasupra copturii care încălzește partea aceea din tine, parte ce privește pe fereastră și vede

Citește mai mult »
amintirea bunicilor
Amintiri

Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?

Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru zboruri lungi și care nu mai capătă întoarcere? Ce rămâne oare în urma bunicilor? Rămân poveștile cioplite în mintea strămoșilor,

Citește mai mult »
harbuz
Amintiri

Harbuz-amintire (pepene verde/lebeniță/lubeniță)

I se zice harbuz în Moldova. Îl găsești în toate piețele cocoțat în formă de piramidă pe tejghele, la bază sunt aceia mai rotunzi, mai masivi, în vârf cei mai mici și mai ușori. În sate strigă vânzătorii „harbuz, harbuz” și ies oamenii pe la porți să cumpere. Măcar o dată-n zi, vara, strigătul vânzătorului de harbuz se-aude în tot satul, e ca un refren al zilelor de vară cu care începi să te obișnuiești,

Citește mai mult »
Amintiri

A fost odată cel mai minunat bunic și a fost bunicul meu

A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt de acum încolo în felul în care se aștern asupra mea razele soarelui, ca să-mi amintesc ultimul început de vară pe care l-a mai putut trăi, ultimele mângâieri de soare care s-au mai așezat pe pielea lui. A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt în felul în care se vor înlănțui iarna fulgii și se vor lega unii de alții

Citește mai mult »
Share on facebook
Share on pinterest
Share on twitter
Abonează-te la newsletter

Verificați și în „spam” mailul de confirmare

Articole populare:

Acest site folosește cookies pentru a îmbunătăți experiența utilizatorilor.