Articole recente

Amintiri

Cum știi că vine toamna?

cum știi că vine toamna?te duci într-un muzeu. într-un oraș total necunoscut. nu-i știi străzile și nici mirosul. habar nu ai cum îi arată intersecțiile și la un moment dat simți că te poți pierdeapoi te oprești în fața unei ferestre. e o fereastră veche, verde și lângă ea e o ușă. o fereastră dintr-o bucătărie în care nu s-au inventat încă plite electrice și nici cuptoare cu microundecerul se imprimă pe sticlă și norii

Citește mai mult »

6 septembrie 2021 Niciun comentariu

Amintiri

O să se ascundă soarele, iar în locul lui vor fi apusuri de toamnă și frunze pline de striațiile lui

Verdele viu și crud o să se transforme în galben-uscat, în fire de iarbă statice, în frunze colorate în roșu aprins, într-o aparentă lipsă a vieții și a vitalității, dar, de fapt, printre frunzele și crengile uscate, în galbenul năvalnic și plin de striațiile soarelui, în zbuciumul vântului, în reavănul ploii, e felul naturii și al vieții înseși să își dovedească ciclicitatea și veșnica transformare, miracolul de a-ți fi mereu atât de statornic ție, încât

Citește mai mult »

1 septembrie 2021 Niciun comentariu

Amintiri

Cum miroase copilăria? A dor și-a parfum de prăjituri și aluat copt sâmbăta

Mi-era dor de ceva în care să se amestece vara cu toamna, unde aluatul sfărâmicios să fie fierbinte și fructele coapte și dulci să îl impregneze cu zeama lor, zeamă unde parcă se mai adună vara. Mi-era dor să simt cum piersicile coapte de soarele verii și afinele care-s bune de cules la finalul acesteia se întrepătrund și se odihnesc deasupra copturii care încălzește partea aceea din tine, parte ce privește pe fereastră și vede

Citește mai mult »

28 august 2021 Niciun comentariu

Amintiri

Ce ne mai rămâne în urma bunicilor care își adună timpul?

Ce rămâne în urma bunicilor care își adună timpul și anii la un loc, ca și cum ar strânge firimiturile de pâine de pe masă într-un colț și-apoi le-ar lua în palme ca să le arunce, plecând cu anii și cu timpul adunate asupra lor, rupându-și aripile de la inimi și lipindu-le de coaste pentru zboruri lungi și care nu mai capătă întoarcere? Ce rămâne oare în urma bunicilor? Rămân poveștile cioplite în mintea strămoșilor,

Citește mai mult »

4 august 2021 Niciun comentariu

Amintiri

Harbuz-amintire (pepene verde/lebeniță/lubeniță)

I se zice harbuz în Moldova. Îl găsești în toate piețele cocoțat în formă de piramidă pe tejghele, la bază sunt aceia mai rotunzi, mai masivi, în vârf cei mai mici și mai ușori. În sate strigă vânzătorii „harbuz, harbuz” și ies oamenii pe la porți să cumpere. Măcar o dată-n zi, vara, strigătul vânzătorului de harbuz se-aude în tot satul, e ca un refren al zilelor de vară cu care începi să te obișnuiești,

Citește mai mult »

9 iulie 2021 Niciun comentariu

Amintiri

A fost odată cel mai minunat bunic și a fost bunicul meu

A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt de acum încolo în felul în care se aștern asupra mea razele soarelui, ca să-mi amintesc ultimul început de vară pe care l-a mai putut trăi, ultimele mângâieri de soare care s-au mai așezat pe pielea lui. A fost odată un bunic pe care o să-l mai simt în felul în care se vor înlănțui iarna fulgii și se vor lega unii de alții

Citește mai mult »

20 iunie 2021 Niciun comentariu

Amintiri

Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate, ca să îți fie mai ușor zborul de printre noi…

Bunicule, ți-ai luat aripile de la inimă și ți le-ai pus în spate ca să îți fie zborul mai ușor de printre noi. Sau poate că ți-a trimis bunica perechea ei de aripi ca să te aducă mai aproape de ea; 12 ani de singurătate printre stele nu i-au fost ușori nici ei. Îți mulțumesc, bunicule, pentru că mi-ai oferit loc de somn și de liniște în copilărie pe pieptul tău moale. Cred că cele

Citește mai mult »

14 iunie 2021 Niciun comentariu

Amintiri

Cine adoarme în mine

Cine adoarme în mine e semn că l-a furat somnul un somn al uitării care își descântă visele în interiorul organelor mele și își evacuează morții din mine prin canale alunecoase care se prind cu capetele de intestine Cine adoarme în mine e semn că a murit deja cu capul întors spre ieșire ca într-o naștere care nu e naștere ci devine moarte atunci când te fură somnul înăuntrul meu iar dacă îți vine să

Citește mai mult »

23 mai 2021 Niciun comentariu

Amintiri

Astăzi n-am mai purtat geaca roșie

Astăzi n-am mai purtat geaca roșie și nu din motive de scepticism, ba chiar zic uneori că roșul aduce noroc, deși nu cred mereu în lucrurile astea. Adevărul e, de fapt, că eu cred în ele atunci când îmi doresc să se împlinească ceva, cred în ele în momentele în care am nevoie să o fac, pentru că de multe ori simt că trebuie să cred în ceva, oricât de infinitezimal ar fi, ca nu

Citește mai mult »

11 mai 2021 Niciun comentariu